"Melancolia ? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir." E. Cioran


Spre final, sper ca ma indrept spre un final, poate calea care mi-am ales-o nu este chiar cea mai potrivita si nicidecum cea mai simpla, insa voi avea rabdare, inca mai am rabdare.
Ziua in care suntem azi ? Iarasi am pierdut cursul timpului, tind sa tot fac greseala aceasta din cand in cand, mici perioade incapsulate intr-o indiferenta indreptata inconstient spre curgerea lui. Aleatoriu in aceasta expresivitate dezolanta a succesiunii, am realizat totusi ceva, am mai crescut putin, unele lucruri au inceput sa capete transparenta, cel putin in ale lor limite tangibile de catre mine.

Acum ascult "Rush - Something for nothin" de pe albumul din '76 - "2112", un excerpte din ea :

"Waiting for the winds of change

To sweep the clouds away

(...)

You don't get something for nothing

You don't get freedom for free

You won't get wise

With the sleep still in your eyes

No matter what your dreams might be

(...)

In your head is the answer

Let it guide you along

Let your heart be the anchor

And the beat of your own song"

In ultimele posturi tot vorbesc despre acea ruptura viscerala pe care tot o astept, cred ca ar trebui sa incep sa fac ceva pentru a-i inlesni venirea, ciudat este ca desi sunt perfect constient de acest lucru, si nu din momentul prezent ci poate dintotdeauna deoarece este un adevar evident, esential, ma tot eschivez sa-l pun in aplicare, de ce ? imi scapa acum acest raspuns...

Versurile de mai sus vorbesc de la sine, pot spune cu usurinta ca 2112 este unul din cele mai complexe si edificatorii albume care le-am ascultat vreodata, pentru asta iubesc muzica, uneori te trezeste la o realitate imediata, alteori te invaluie intr-o reverie irezistibila. Aceasta dualitate este poate insusi esenta ei.

"Cine iubeşte cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru." E. Cioran

...un nobil dezastru in care iti poti revarsa intreaga constiinta, suna inspaimantator de magnific... inhaland aceste cuvinte totul devine clar, pacat ca claritatea este efemera pentru mine...