"Welcome to my world"

Devine un obicei, iarasi este aproape 12 noaptea, si eu sunt in fata monitorului, inconjurat de nimic altceva decat o lumina prea slaba, galbuie si obositoare, iar in rest, intunecimea se revarsa in spatele meu, umpland camera de un vid amenintator.
In postul acesta, am decis ca voi vorbi putin despre muzica, mai exact despre o formatie progrock: Tool, insa nu am de gand a incepe ai ridica in slavi, nu acum, de fapt nici macar nu o sa vorbesc despre membrii componenti, influente si tot ceea ce se poate vorbi in general despre o trupa. Insa, despre ce voi vorbi ? Despre intensitatea influentei lor si, in general, la ce nivele poti ajunge a reverbera cu muzica pe care o asculti.
Au fost primii care au reusit sa atinga acea coarda sensibila pe care o avem toti si care din cand in cand este usor miscata determinand o reactie de placere imateriala pe care rareori o simtim. Problema apare atunci cand o atingem de mai multe ori, prin acelas impuls extern astfel efectele devin din ce in ce mai fade si incomparabile cu cele initiale. La primele auditii, efectul a fost, hmm, o sincronizare aparent perfecta cu starea mea de spirit, o reintruziune monolitica, pe cat de brutala pe atat de sincera in propria constiinta ale carei urmari si astazi le mai resimt... este 12 si trei minute... timpul sa ma opresc...

...to be continued