"...a scrie despre Neant"

Uneori trebuie sa scriem despre Neant, la fel cum si el ne scrie pe noi: litera dupa litera, cuvant dupa cuvant, pentru ca in final sa prindem un sens; pacat ca totul este scris intr-o limba moarta pe care nu o vom putea descifra, sper, niciodata.

Incercam sa dam sens cernelii, dar tot ceea ce facem este sa o varsam inutil pe o alba foaie, una singura, nu doua, nu trei, una; o mazgalim, o patam, incercam sa stergem din ea simboluri oculte, rupem mici bucati sau chiar ii dam foc. Uneori, incercam sa o impaturim, sa-i conferim o forma geometrica sau poate cea a unui cocor, alteori o strangem cu putere in pumn, o mototolim si o aruncam cu fervoare spre cosul de gunoi, mai bine i-am da foc... ca din cenusa ei, poate, sa renasca, o noua foaie.

O foaie in Neant, o calimara de cerneala si un stilou stramb, poate o poezie ? un roman sau de ce nu doar un singur simbol care sa cuprinda Totul. Trebuie sa alegem, tot timpul, trebuie sa alegem ceea ce vom scrie in continuare, neindemanatic cu un stilou stramb, cu cerneala care ne-a mai ramas, pe o foaie, o singura foaie de hartie.

A scrie frumos, vreau sa pot scrie frumos, nici o picatura de cerneala sa nu fie pusa gresit, dar in final cine o va corecta ? Avem nevoie de o Estetica a foii.

"in timp ce ramai fara cerneala..."