"...adevarul trebuie tratat ca o boala"

Oare chiar ne putem schimba ? Aceasta este intrebarea finala a noptii. Este schimbarea ceva inerent Individului sau doar o iluzie, o rafinare treptata, o expansiune a limitei ce permite lumii sa ni se dezvaluie mai detaliat ?

Inca ma incred in dualitatea vointei-schimbare, sper sa nu ma insel, desi in jurul meu mari diferente nu vad, totul este in esenta neschimbat, aceleasi modele repetitive, aici, acolo peste tot... Simplul fapt ca le caut este si motivul pentru care le gasesc si le identific cu atata precizie: inlaturam micile elemente tranzitorii, suprapunem ceea ce a ramas peste anumite perioade mai lungi de timp si in final, modelele devin observabile... finite, predictibile in timp. Unica problema este ca in linii mari nu pot generaliza de la felul cum vad lucrurile catre exterior...

Esenta precede existenta ? Da, insa cu o mica nuanta, sa fim constienti de asta, altfel totul se intampla prin poarta din spate... si devenim niste mici zombie fara prea multe batai de cap, fara intrebari de pus, pur si simplu suntem ceea ce ne-am asumat indirect sa fim sau de ceea ce ne agatam sa fim... insa in aceasta ingnoranta benevola putem fi fericiti, poate chiar cheia fericirii se gaseste intr-o ignoranta de un anumit nivel...

"un monolit al irelevantei..."

Art from: conclaveobscurum.ru