"...ganduri in æther"
Relatia dintre ceea-ce-sunt si ceea-ce-vreau-sa-fiu este una dificila si de multe ori vaga. In primul rand pentru ca ceea ce suntem cu adevarat, la un anumit moment in timp ne scapa si nu vom stii niciodata; ne putem apropia, insa are o calitate tranzienta, se supune principiului incertitudinii iar cu cat incercam sa ne apropiem mai mult de raspuns cu atat distanta va incepe sa tinda catre un infinit aparte, din acesta se naste iluzia propriului Eu.
Sunt un Eu si in acelas timp sunt un Alt-Eu. Astfel, insasi ideea de "a ne regasi" sau de "a ne cunoaste cu adevarat" (si alte variante care practic au aceesi esenta) se prabuste sub propria absurditate; nu trebuie sa ne regasim, trebuie sa invatam sa ne cream intr-o sincronizare sintetica cu propriul Eu, un Eu pe care nu-l cunoastem dar pe care putem sa-l simtim in orice miime de clipa.
"ganduri in vid..."
Art from: conclaveobscurum.ru
3 Comments:
Unii poate pur si simplu isi definesc in graba creatia Eului a fi o regasire. N-ar gresi, caci regasirea presupune a te duce intr-un loc familiar, pentru a te face stabil si de acolo pentru a lucra la ceva nou, sau pentru a-ti continua ascensiunea.
dacă nu-ţi cunoşti eul, cum te poţi sincroniza cu el?
putem sa-l simtim, este acea continuitate care ne face pe noi sa fim noi, nu stim cu adevarat ce reprezinta dar este tot timpul cu noi, o singularitate
Post a Comment
<< Home