"...adevarul trebuie tratat ca o boala"

Oare chiar ne putem schimba ? Aceasta este intrebarea finala a noptii. Este schimbarea ceva inerent Individului sau doar o iluzie, o rafinare treptata, o expansiune a limitei ce permite lumii sa ni se dezvaluie mai detaliat ?

Inca ma incred in dualitatea vointei-schimbare, sper sa nu ma insel, desi in jurul meu mari diferente nu vad, totul este in esenta neschimbat, aceleasi modele repetitive, aici, acolo peste tot... Simplul fapt ca le caut este si motivul pentru care le gasesc si le identific cu atata precizie: inlaturam micile elemente tranzitorii, suprapunem ceea ce a ramas peste anumite perioade mai lungi de timp si in final, modelele devin observabile... finite, predictibile in timp. Unica problema este ca in linii mari nu pot generaliza de la felul cum vad lucrurile catre exterior...

Esenta precede existenta ? Da, insa cu o mica nuanta, sa fim constienti de asta, altfel totul se intampla prin poarta din spate... si devenim niste mici zombie fara prea multe batai de cap, fara intrebari de pus, pur si simplu suntem ceea ce ne-am asumat indirect sa fim sau de ceea ce ne agatam sa fim... insa in aceasta ingnoranta benevola putem fi fericiti, poate chiar cheia fericirii se gaseste intr-o ignoranta de un anumit nivel...

"un monolit al irelevantei..."

Art from: conclaveobscurum.ru

"...when I'm chasing my thoughts"

your life is your life
don’t let it be clubbed into dank submission.
be on the watch.
there are ways out.
there is a light somewhere.
it may not be much light but
it beats the darkness.
be on the watch.
the gods will offer you chances.
know them.
take them.
you can’t beat death but
you can beat death in life, sometimes.
and the more often you learn to do it,
the more light there will be.
your life is your life.
know it while you have it.
you are marvelous
the gods wait to delight
in you.

Charles Bukowski - The Laughing Heart

"I stop to read and listen..."

Art from: conclaveobscurum.ru

"...ganduri in æther"

Relatia dintre ceea-ce-sunt si ceea-ce-vreau-sa-fiu este una dificila si de multe ori vaga. In primul rand pentru ca ceea ce suntem cu adevarat, la un anumit moment in timp ne scapa si nu vom stii niciodata; ne putem apropia, insa are o calitate tranzienta, se supune principiului incertitudinii iar cu cat incercam sa ne apropiem mai mult de raspuns cu atat distanta va incepe sa tinda catre un infinit aparte, din acesta se naste iluzia propriului Eu.

Sunt un Eu si in acelas timp sunt un Alt-Eu. Astfel, insasi ideea de "a ne regasi" sau de "a ne cunoaste cu adevarat" (si alte variante care practic au aceesi esenta) se prabuste sub propria absurditate; nu trebuie sa ne regasim, trebuie sa invatam sa ne cream intr-o sincronizare sintetica cu propriul Eu, un Eu pe care nu-l cunoastem dar pe care putem sa-l simtim in orice miime de clipa.

"ganduri in vid..."

Art from: conclaveobscurum.ru