"...din evident"

Probabil ar trebui să mai scriu câte ceva pe aici, nu cred ca ar fi o idee prea rea. Timpul a trecut, în curând se termină un ciclu complet: cinci ani de şcoală şi nu, nu parcă ieri eram în anul întâi de facultate. A trecut o gramadă de timp de atunci, toată treaba cu "parcă ar fi fost ieri" este doar o melancolie falsă şi lipsită de substanţă. Melancolia nu are un obiect în sine, este doar o stare vagă, o tristeţe combinată cu un gust dulce-amărui al unor timpuri de mult trecute, timpuri care poate nici n-au existat.

Cumva ar fi trebuit sa am mai multe răspunsuri decat întrebări ? Nu. Cu timpul, întrebările fără răspuns devin din ce în ce mai clare. Probabil în final, întrebarile se vor cristaliza în răspunsuri de sine-stătătoare. Întrebari-răspuns. Cumva chiar are sens. Da ! De ce nu ? Oricum în cele din urmă sunt irelevante, măcar să le transcendem în răspunsuri, dacă tot ne-am chinuit atât să avem un spirit invaziv.

Cu cât întrebi mai multe cu atât găseşti mai multe răspunsuri. Există câte un raspuns pentru fiecare întrebare dar oare există câte o întrebare pentru fiecare răspuns ? De fapt, cred că asta este problema, nu întrebările în sine... ci răspunsurile. Sunt prea multe răspunsuri şi prea puţine întrebări iar timpul nu este de partea noastră.

În ani, răspunsurile îşi găsesc întrebările, tot ceea nu ştim acum este ce anume să întrebam... poate vom afla în cele din urmă.

"în răspunsuri care îşi caută întrebările..."

Art from: conclaveobscurum.ru