Saturday, July 21, 2007

"Melancolia ? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir." E. Cioran


Spre final, sper ca ma indrept spre un final, poate calea care mi-am ales-o nu este chiar cea mai potrivita si nicidecum cea mai simpla, insa voi avea rabdare, inca mai am rabdare.
Ziua in care suntem azi ? Iarasi am pierdut cursul timpului, tind sa tot fac greseala aceasta din cand in cand, mici perioade incapsulate intr-o indiferenta indreptata inconstient spre curgerea lui. Aleatoriu in aceasta expresivitate dezolanta a succesiunii, am realizat totusi ceva, am mai crescut putin, unele lucruri au inceput sa capete transparenta, cel putin in ale lor limite tangibile de catre mine.

Acum ascult "Rush - Something for nothin" de pe albumul din '76 - "2112", un excerpte din ea :

"Waiting for the winds of change
To sweep the clouds away
(...)
You don't get something for nothing
You don't get freedom for free
You won't get wise
With the sleep still in your eyes
No matter what your dreams might be
(...)
In your head is the answer
Let it guide you along
Let your heart be the anchor
And the beat of your own song"
In ultimele posturi tot vorbesc despre acea ruptura viscerala pe care tot o astept, cred ca ar trebui sa incep sa fac ceva pentru a-i inlesni venirea, ciudat este ca desi sunt perfect constient de acest lucru, si nu din momentul prezent ci poate dintotdeauna deoarece este un adevar evident, esential, ma tot eschivez sa-l pun in aplicare, de ce ? imi scapa acum acest raspuns...
Versurile de mai sus vorbesc de la sine, pot spune cu usurinta ca 2112 este unul din cele mai complexe si edificatorii albume care le-am ascultat vreodata, pentru asta iubesc muzica, uneori te trezeste la o realitate imediata, alteori te invaluie intr-o reverie irezistibila. Aceasta dualitate este poate insusi esenta ei.
"Cine iubeşte cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru." E. Cioran
...un nobil dezastru in care iti poti revarsa intreaga constiinta, suna inspaimantator de magnific... inhaland aceste cuvinte totul devine clar, pacat ca claritatea este efemera pentru mine...

Monday, July 16, 2007

"Too much too say, too little to write"


This one is going to be in plain English, why may you ask ? Well, sometimes, just sometimes, this language expresses, in a slighty better way, what I actually want to say. But, what do i want to write/say/think/understand ? Well, i dont think I can... my mind keeps everything locked in a deep fortified, unreacheable dark space, where my most pure of feelings are scatered, hectically trying to escape the outside world , yet pathetically failing into a towering monolith of pure numbness...



intermission:


"Without knowledge, life is not more than the shadow of death." - Moliere


end of intermission:





In other words, i'm still on the path for that visceral, abyssal rapture to completely reboot my innerself, my point of no return, cant wait to reach it, and now, it appears closer than ever, still, it might be only an ilussion....





point of no return ... i shall cross my Rubicon

Friday, July 13, 2007

caut un citat pentru acest post...

"...lumina mi se pare tot mai străină şi mai departe; o privesc — şi mă cutremur. Ce să caut prin ea cînd noaptea‑i o auroră de gînduri ? "


...mda, în seara aceasta sunt complet lipsit de gânduri continue.

Sunday, July 01, 2007

Acesta va fi un post scurt. In 5 minute am decis sa ma culc, pana acum am ascultat o noua descoperire "progresiva", Asia. Nu, nu sunt fetele acelea care apareau des pe la tv acum mult timp, ci o trupa prog-rock, britanica cred, oricum ce stiu in mare despre ei, este ca s-au format ca un supergrup prog, avand oameni din Yes, Emerson Lake & Palmer, King Crmison, Uriah Heep...si inca multi altii, impresionant. Inca nu am ajuns sa ascult in detaliu Yes si Genesis, insa Asia sunt clar un pas catre ei.
Daca ar fi sa fac un spectru al tuturor subgenurilor din progresiv-rock, dupa, hmm, ceva de genul un "darkness ratio" de la 1-10, cu 1 ~ "death metal like" si 10 ~ rock complet pozitiv si inaltator, probabil ca la baza abisului s-ar afla cei de la Opeth iar la inceputul sau...cei din Genesis si Yes. Asia, probabil ar lua un 9. Dap, cam asa ar sta lucrurile, intr-o clasificare complet brutala si sintetica, una din infinitele perspective din care se poate privii.

Am dat peste un termen funny pe net: Proghead. So i guess im a proghead eh ? :P