"...efervescenta neantului"

"..."

"...toamna ideilor"

Totul este gri, nuantele de gri au revenit, ma cauta iarasi, am fost invadat de ele intr-un moment de nesiguranta, acum totul este atat de gri incat pana si ideile mele incep sa-si arate substraturile inchise, poate incep sa se stinga incetul cu incetul, a venit toamna ideilor ?

Totusi, cred in reincarnarea ideilor, prabusirea lor intr-o cenusa galbuie care sa-mi ninga cele mai ascunse colturi ale mintii... : este doar un pretext, un foc mistuitor se lasa asteptat, imi trebuie doar o scanteie...

Si, precum pasarea Phoenix care dupa cei o mie de ani isi contruieste propriul infern fatal, ca apoi sa renasca din propriile cenusi spre a se inmormanta si continua apoi, ciclul arhaic... la fel si ideile, uneori trebuie sa arda pana la ultima ca apoi sa renasca din propriile ramasite spre a popula iarasi cerul gri al ratiunii...

Poate Descartes avea dreptate.... pentru a atinge claritatea, trebuie ai puterea sa poti afirma ca fiecare idee monolitica care-ti strapunge gandurile poate fi, de fapt, un zid care nu te lasa sa vezi rasaritul ideilor de dupa... Atata timp cat poti sa negi orice preconceptie, orice idee careia nu ai destule evidente spre a fi sigur de ea, poti oricand sa ii dai foc, si sa te uiti cum se arde, cum se transforma in cenusa;

Astfel, toate monoliturile se prabusesc, totul se clarifica, putin cate putin, ai mai spart o bula, ai mai distrus un templu inchinat unor idei politeiste; apoi tot de ce mai ai nevoie este, de o scanteie...

"Eudamonia asteapta scanteia..."

"...ma voi alatura si eu ipotezei"

Hmm, maine va avea loc acel experiment, desi mi se pare ceva inofensiv, bineinteles ca in media a aparut ideea precum ca ar putea genera sfarsitul lumii. Detaliile ? Neimportante, partea interesanta ? Efectul: toti ne punem, sau ne-am pus intrebarea, ce am face acum daca maine am stii ca va veni sfarsitul lumii ? ( Ne-am mai pus de mai multe ori intrebarea asta, anul 2000, atentatele de la 1 sept., si alte evenimente asemanatoare )

Oare ce as face daca as stii ca maine c'est la fin du monde ? Buna intrebare, i-as raspunde cu o alta: Oare nu ne punem intrebarea asta in fiecare zi ? Nu cumva, toti am vrea ca maine sa fie un sfarsit ipotetic al lumii nostre, al realmului nostru incident in care traim cu atata stupoare, zi de zi ? Poate asa, o sa facem in sfarsit ceva ce visam, sau poate sa scoatem la suprafata cele mai ascunse ganduri si sa ne aratam fata subconstientului ? 

"Cine nu vede moartea in culori trandafirii  e atins de un daltonism al inimii."  E.Cioran