"...ganduri de zi"

Ma gandeam azi, la ceva oarecum simplu: ce ar face din cineva un bun programator ? Dupa o serie de argumente am ajuns iarasi la ideea de semantica vs. sintactica si forma vs. functie. Pe scurt, limbajele de programare sunt doar niste formaliste sintactice avand, uneori, o anumita functie pe care o pot indeplinii in modul cel mai eficient.

Bun, astfel independenta de formalisme, restrictii si limitari, general vorbind, te poate elibera de apartenenta la un singur limbaj, cu cat poti gandi mai abstract dar in acelas timp sa poti sa implementezi idei in formalisme, atunci poti spune ca esti un programator adevarat. Momentan, spre asta as spune ca tind acum, daca gresesc voi afla in curand.

Discutia despre idei si formalisme se poate extinde si ca o filosofie de viata: atata timp cat crezi in idealuri, utopii sau ideile care-ti guverneaza cele mai adanci colturi ale mintii si ai puterea sa le impachetezi frumos pentru a le aplica in realmul tau cu atata vei putea spune ca traiesti in propriile conditionari.

Aceea era ideea la care ma gandeam acum cateva zile, postul ramanand pana astazi in stare de schita. Este ora 1, am baut, iarasi, un red cup in seara asta; deja devine obijnuinta, nu-i bine. Ce ascult in ultimul timp ? Meshuggah si Magma. Doua trupe diametral opuse desi ambele in curentul rock-ului progresiv.

Prima: albumul obZen este probabil cel mai incisiv album care l-am ascultat vreodata, este atat de dens, brutal, intunecat si constrans de arhitecturi tenebroase incat parca ceva mecanic iti distruge in mod sistematic orice gand curent, lasandu-te intr-o stare letargica... sublima. Versurile ?

"No more ifs, no bias, no ambiguity
No wondering whether this is it
Clarity to brightly shining
the images so painfully absolute

No edges blurred on this awareness
No unknown weights to tip the knowledge scales
eyes dilated to grasp it all
as ever illusion of what we are fails

an unquestionable picture - determined, complete
its crystalline lines untouched by doubt
so vivid, so deprived of hesitation
shining in its evil splendor
..."

Piesa: Combustion. Exprima perfect ideea de claritate absoluta...

"...de fapt, ganduri de noapte"

"...this made my day"

Doi studenti la informatica, o sticla de coca cola de 1l, un pliculet de nescafe ice => energizantul perfect. ( kids, DO this at home ! )

"wierd stuff..."

"...un scrib al unei nopti"

Nu stiu de ce nu am putut sa dorm in seara asta, oare de la redcup-ul baut sau cele trei pahare de pepsi twist, sau de ce nu combinatia celor doua si a caldurii insuportabile, deloc de bun augur unui somn decent. Cum nu sunt fan al lucrurilor mediocre, da inclusiv somnul, nu prea am dormit deloc, este 5.15 acum, tata probabil se pregateste sa plece la servici, soarele la randul lui deasemenea... vazduhul asteapta cu nerabdare sa fie luminat, iar ochii mei, un pic obositi, cauta orice sursa de lumina naturala... 

Am ridicat jaluzelele, ca toata lumina galbuie sa-mi scalde, in curand ochii cu ale sale raze desprinse dintr-o zeitate care se stinge incetul cu incetul; pacat ca nu voi fi prin preajma cand se va transforma in propriul antipod, lasand o intreaga galaxie in negura unei scobituri de vulturi ai universului.

Ce-am facut toata noaptea ? Buna intrebare, as putea zice ca am visat, am invatat, am reflectat asupra trecutului, m-am gandit la cineva drag... Ce sens ar avea, sa te gandesti la timpul prezent la trecut ? Sa analizezi ce ? Poate, ce-ai fi putut schimba ? Nu... 

Este 5.30, am stins, in cele din urma, lumina alba a infernului care-mi decora camera, deja albastrul cenusiu a inceput sa-si faca prezenta prin ferestre. Unicul astru care-mi stapaneste mediul vizual..este, momentan, monitorul de un alb galbui, obositor, rece si inexpresiv. 

Toata noaptea am ascultat muzica, la un volum aproape de silentium, incat sa nu trezesc pe cineva de pe aproape...dar suficient de tare incat sa inteleg versurile. Partea interesanta, este ca desi volumul este infirm in comparatie cu cel la care ascult in mod normal muzica in timpul zilei, versurile sunt mult mai usor de inteles, sunt perfect clare... probabil, lipsa a tuturor factorilor externi care sa-mi tulbure continuitea gandurilor face acest lucru posibil. 

Afara, cerul arata ca si cum inceputul unei furtuni redutabile ar fi gata sa inceapa in orice secunda... "The nearest way to glory is to strive to be what you wish to be thought to 

be. " Socrate, m-a pus putin pe ganduri, nu cred ca am inteles-o inca complet, insa se clarifica incet cu incetul. 

Oh da... ce merge mai bine decat "Dust in the Wind" interpretata de Kansas & The London Symphony Orchestra, la 6 fara 20 ? Probabil una dintre cele triste melodii scrise vreodata, dar ramane printre preferatele mele; nu, nu sunt trist, poate chiar contrariul... Sistemul de iluzii... iluzia absoluta... 

Deschis geamul, racoarea a patruns odata cu lumina, deja simt cum ma apuca somnul... sunetele de afara se amplifica, totul se trezeste... eu adorm iar spre culmile insetate de verdeata, nepasarea este doar un fir de iarba...

"a adormit... in penumbra unei noi zile..."

"...the edge of  a mind"

clueless thoughts  reveal their inner workings

yet, the true meaning of things escapes our mortal coil

exile from our mediocrity is questionable at best,

yet, as we lament through the edges of our mind

the before unquestionable, is now bend,

 into the Infinity of new perspectives.

"edging it's inhabitant..."