"...un gand tardiv este un gand pierdut,"

"nu ai nimic de spus si totul de ascuns..."

"...traim in cutiute"

Am aruncat cateva priviri pe fereastra, nuantele de gri ne amenintau cu stropi de ploaie iar lipsa culorilor mi-a permis sa vad cu adevarat, dincolo de aparenta lor inerenta. Blocurile colturoase, arse de Timp, niste monolituri inchinate decandentei universale, numita societate. Acest virus, in care ne nastem si in care ne vom stinge, aceasta ne este "tarana".

Intotdeauna am avut o problema cu lucrurile evidente, acceptate fara intrebari, pe poarta intunecata din spatele constiintei. Le putem vedea cu adevarat, foarte rar, uneori doar pentru o clipa, cand o parte din distractiile externe scad la un anumit nivel critic; in momentul acela putem vedea mai mult, ochii ni se deschid cu adevarat, un moment de Adevar. Procesele evidente fiinteaza in fiinta noastra, Evidentul este integrat in constiinta si in acelas timp nu este.

Ce este evident ? Traim in cutiute. Cutiute din beton sau cutiute din neant, suntem captivi ideilor sau conceptelor implantate prin acea portita de care ziceam. Si aproape la orice nivel am privii din asamblu tot ramanem prinsi intr-o cutie, insa relativa la Rest va ramane intotdeauna o cutiuta.

Am ajuns sa putem comunica cu oricine de oriunde, aproape instant. Ne largeste acest lucru orizonturile ? Avem acces la mai multa informatie ? Devenim mai buni ? poate... Dar, asta ne permite sa ne micsoram cutiuta si mai mult, sa o facem si mai mica: o cutiuta intr-o cutiuta intr-o alta cutiuta...

Interactiunea reala dispare, totul se reduce la o comunicare fada, lipsita de corp, comunicam fantomatic, ne deschidem mintea catre superficial, catre o lume lipsita de substanta. Cu cat cutiuta este mai mica, ca atat avem mai multe motive sa retezam substanta din viata noastra, o segregam de la radacina, pastrand doar spiritul lipsit de corp.

Cream astfel o noua societate, un nou virus pentru cei ce vor veni, unul cu atat mai devastator, cu cat cutita va fi mai restransa. Pregatim, in Evident, un nou Iad, o noua cutiuta pentru cei noi, iar in proces o miscoram si pe a noastra, ne implantam singuri prin Evident, prin normalizare, acceptul fata de o cutiuta si mai mica.

"din ce in ce mai mici..."

Art from: conclaveobscurum.ru