"hehe..."

"...he made my day"

"...revenind la ea"

Cand totul pare fad si lipsit de substanta ce fac ? Deschid frumos foobar si apoi dau play la ultimul album care m-a facut sa ridic o spranceana, atat in sens de ceva nou cat si de apreciere, cat se poate de subiectiva...

In ultima luna am trecut prin ceva Alternative (KT Tunstall), Indie (Morcheeba) apoi am revenit la rock-ul progresiv (Red Circuit, Neal Morse, Ayreon, nelipsitul Tool, Canvas Solaris - o descoperire de nota 10 - influente KG, jazz, metal toate intr-un pachet tepos) apoi am avansat in zona heavy cu Blue Oyster Club, care, ma rog, sunt ok, in sensul de ascultabili, cu versuri pe cat de comice pe atat de "brainless", totusi imi place numele lor, heavy rock with humour.
Legatura dintre ele am facut-o cu ceva fusion, mai exact jazz-rock, Jazz is Dead (Cobham, Herring si Lavitz) si putin jazz pur sub forma unui album de la ECM cu Dave Holland - Gateway si Peter Mueller cu The Flow, cam funky dar not bad. Si cum ziceam de jazz "pur", am dat si peste o compilatie care chiar asa se numeste (Pure Jazz), 3 cd-uri de jazz classic, superb.

Revenind la prog-rock, am pus mana pe Phoenix "Cei Ce Ne-Au Dat Nume", remaster, suna chiar binisor si nimic nu se compara cu variantele originale a track-urilor Nunta si Negru Voda de pe acest album.

Aproape am ajuns la timpul prezent, o noua descoperire Buckethead (thx khron), in mod ciudat, nu dadusem de el pana acum, pe scurt: "his psychotronic, demonic edge is very, very far removed from the clichés of classical metal and rock...". "Decoding The Tomb Of Bansheebot" de anul trecut suna genial si este unul din acele albume intrumentale pe care le pot asculta de la cap coada de n-ori, spre deosebire de un album Steve Vai sau, hmm, Al DI Meola, care pur si simplu nu se merita sa le asculti in intregime, sau eu nu pot face asta, sunt plictisitoare.

Pearl Jam, I am Mine:

"I know I was born and I know that I'll die

The in between is mine

I am mine"

"...tot timpul"

"...afara ninge"

Nu stiu de ce, dar ninsoarea de azi m-a facut sa scriu ceva, orice. Parca timpul s-ar fi dat inapoi, acum cateva luni cand totul avea o oarecare claritate aparte. Desi nu sunt fan al clieseurilor, e ceva legat de ninsoarea asta, concluzia imediata ar fi ca imi plac iernile friguroase...
Evident, ninsoarea a fost doar un pretext, pentru ce ? Pentru a mai posta ceva pe blog. Suntem in 2008, timpul a trecut ca de obicei, mai incet, mai condensat, mai lacunar si m-a adus in momentul curent, care doar ce a trecut si care nu o sa-l pot pastra niciodata. Oricum ce-am invatat, ar fi ca nu are rost sa te lupti, sau sa te preocupe prea mult trecerea timpului, el tot trece fie ca vrei sau nu, cum trece, depinde de starea ta de spirit, iarasi o concluzie imediata: daca iti poti controla starea de spirit poti controla si modalitatea, sau mai bine zis, granularitatea timpului. Cum poti face asta ? A trece de buna voie, sau constient prin viata spre deosebire de a te lasa purtat de ea. Cred ca intr-un fel sau altul majoritatea ne lasam purtati prin viata, nu ma refer la destin vs hazard ci la o anumita stare, care iti da impresia ca esti in control ca tot ceea ce sa intampla este o extensie directa a ideilor tale, nu in sensul de centrism, imi vine greu sa explic ceea ce vreau sa spun, pentru ca vorbesc de ceva care nu cred ca am simiti pana acum... In cele mai multe cazuri, ma adjustez sau sincronizez cu evenimentele care apar si de cele mai multe ori deciziile pe care le iau am impresia ca le fac fara a lua in calcul toate variabilele.
Revenind la ideea de trecere constienta prin viata, in mare ar presupune ca ai un set de obiective, un anumit grad de incredere in tine si o buna cunoastere a propriilor capabilitati, astfel poate hazardul ar transcende in destin. Acum cred ca pot sa-i inteleg pe cei care cred in destin. Evident, poate fi o idee complet eronata, dar suna interesant, temporar...

"...si totul revine"