"...à propos de communisme"

Uneori o serie ganduri, argumente, idei: prinse, folosite, uzate in diferite situatii se conglomereaza intr-una din micile mele teorii despre unele aspecte de natura cliche care sunt folosite de foarte multi si nu au nici un element de adevar... da, in linii mari este vorba despre comunism, si clasica replica "pe vremea aceea era mai bine", sau multitudinea de constructii mai mult sau mai putin pompoase care in esenta transmit acelas lucru.

De ce cred ca aceasta este complet gresita si lipsita de orice fundament logic ? In primul rand, pentru ca aceia care o enunteaza, privesc totul din perspectiva lor ingradita in circumstantele actuale versus cele pe care le-au trait (sau nu) in timpul regimului. Privesc totul printr-un camp limitat, surprasimplfica si dintr-o "lene argumentativa" trag repede acea concluzie.

Argumentele pe care le folosesc pe fond economic, nu merita discutate, de obicei folosesc contrastul aparent dintre situatia actuala si cea de atunci. Sunt complet gresite, pentru ca ceea ce nu realizeaza este faptul ca situatia actuala pe care acestia o "vad" are la radacina consecintele insusi acelui regim.

Alt argument clasic, este cel "...pe vremea aceea exista mai mult respect, daca munceai aveai loc asigurat...". Exista un respect bazat pe frica, un respect de fatada fara nici o legatura cu natura benefica a respectului in sine. Il respectai pe cutarescu, pentru ca probabil iti era frica sa nu te toarne sau avea cunostiinte sus puse pe undeva. Toata notiunea de respect deriva dintr-un nucleu infectat, decazut.

Cat despre "...daca munceai ( si erai elev silitor ) aveai loc asigurat..." - aici deja vorbim despre alt tip de bestie deductiva. Bun, aveai un loc mediocru asigurat in care lucrai sub stricta supraveghere, dar acelas loc il putea obtine la fel de usor oricine care era gata sa-si toceasca un pic neuronii fara ca de fapt sa invete cu adevarat ceva.

Totusi, nu vreau sa afirm ca sistemul de invatamant este egal cu zero barat si ca in viata daca vrei sa faci cu adevarat ceva, un procent foarte mare al reusitei este dat de capabilitatea ta de a te adjusta in situatii din viata reala, care in cele mai multe cazuri implica o doza puternica de aleatoriu si evident, noroc. De ce peste tot vedem exemple de oameni care au tocit bancile, si au o slujba care pur si simplu nu este ceea ce te asteptai de la notele lor de zece pe linie sau oameni care nici macar nu au o facultate si sunt mult mai buni ca cei care au terminat doua-trei si tot ce fac este sa zaca prinsi in propriile custi de stiinte "exacte" cu greu aplicabile in lumea reala.

Ceea ce vreau sa spun, nu este faptul ca invatamantul este inutil ci doar ca in esenta succesul unei persoane nu depinde de gradul cunostiinte sintetice acumulate, atat de mult pe cat am vrea sa credem. Nu vreau sa intru in detalii... pe scurt "will to power", (varianta lui Nietzsche are doar trei cuvinte).

Revenind la subiect, in timpului regimului aveai asigurat un loc de munca, dar era un loc de munca normalizat, de fapt incercau o normalizare la intregul nivel al populatiei, o atrocitate.

Astfel, un loc de munca normalizat si mediocru care iti taia orice elan catre o viata autentica era in final modelul ideal ?

Un alt argument, probabil ideea care imi zgarie cel mai mult neuronii legat de regim, este faptul ca au redus, distrus si evacuat din tara mintile cu adevarat luminate; iarasi ajung la ziua curenta, lipsa de valori ? mentalitati stupide ? de ce ? pentru ca nu a existat nimeni sa-i inspire... nu a existat o lagatura continua culturala care creeze un anumit tip de spirit sedentar al romanilor.

Se poate folosi usor: "... nu ai trait in acea periada...", tind sa va demasc eroarea logica din argument, am trait atunci, avem 1-2 ani cred, si-mi amintesc foarte clar cum ma uitam la televizorul alb-negru. Era unul din spectacolele acelea pe stadion in care scriau prin pionierii patriei tot felul de adulatii aduse regimului si conducatorului . Am ramas profund marcat... ce era in neregula cu oamenii aceia ?

"...fin de la première partie"