"...în orașul găndurilor"

Un gând tranzient: câtă importanță au oare în final visele a ceea ce vrem să fim ? Transcendențele noatre prin vise... oare a ne transcende într-o altă realitate este posibil numai prin visare ? Sau este doar o modalitate a minții de a evita un realm obscur care nu complace cu sistematizarea noatra rece asupra lumii imediate ?

În final, dacă nu ne-am proiecta persoana în viitor, o alta persoană decat cea prezentă, nu am putea evolua spre nimic, am fi doar o materie pasivă, lipsită de sens. Am gusta viața cu stoicism, cu o pasivitate de o violență nemaîntalnită... Am fi o "forma fără fond", o scînteie care se evaporă încet în eterul numit viață. Am putea fi imortali și tot nu ar conta, pasivitatea este ca un vampir ce se hrănește cu sângele sufletelor...

"sângele sufletelor..."

Credits: conclaveobscurum.ru