Sunday, July 13, 2008

"...pulsatii ale gandului"

Stateam pe canapea ascultand "Iris -Corabia cu Panze" si probabil pentru prima data cand o ascult am incercat sa dau cu adevarat, un sens versurilor; am descoperit o alegorie superba a vietii: corabia reprezinta chiar individualitatea noastra, marea: destinele infinite pe care le putem atinge printr-o simpla miscare de suflet, vantul din panze: o combinatie divina de propria vointa, hazard si fatalitatea totului. 

"Corabia cu pinze
Dusa de vint bun
Pe mare pluteste
Si vantul urla-acum
Pasarile cintatoare
Zboara dinspre mal
Si vestesc de stincile din larg
"

Stancile din larg ? Toate obstacolele care misuna ascunse de valurile spumegande ale marii gata ne strapunga spre a ne cufunda spre unul din infinitele abise din adancuri, unde ne asteapta, nimeni altcineva decat regretul. 

Pasarile cantatoare ce vin dinspre mal ? Ratiunea, instictele si sentimentele, ele ne pot salva, ne pot ghida prin marea anevoiasa spre noi culmi insorite, orizonturi de claritati nemaintalnite si in final ne vor ajuta sa ne gasim centrul pamantesc... echilibrul perfect. 

"Lumea-i obosita
Putere nu mai are
Corabia s-o prinda
Sa o arunce-n mar
e"

Daca ramanem pe uscatul indigen si nu pornim in marea larga, uitam de existenta ei, si probabil nu vom ajunge la antipodul magnific de la capatul calatoriei, iar orice pietricica de pe cararea nostra terestra sa va transforma in abisuri in abisuri... 

"...vibreaza pe aceeasi nota a inimii"

1 Comments:

Blogger MS said...

despre asta a scris intai Eminescu, in "Rime Alegorice":

Corabia vieţii-mi, grea de gânduri,
De stânca morţii risipită-n scânduri,
A vremei valuri o lovesc şi-o sfarmă
Şi se izbesc într-însa rânduri-rânduri.

August 21, 2008 1:33 PM  

Post a Comment

<< Home