Am sa vorbesc despre un subiect un pic cam "clichee" : timpul.

In ultimele saptamani sunt atat de incetosate si difuze incat nu-mi amintesc nimic insemnat din ele, pur si simplu timpul a zburat, este una din perioadele acelea din viata care trece fara sa-ti lase nimic, void, nada, rien asta simt eu acum. Nu este ceva deloc placut sa realizezi ca o mica parte din viata ta s-a pierdut in neant, a trecut pe langa tine sau mai bine zis a trecut prin trasparenta ta si s-a pierdut definitiv in propria indiferenta. Partea interesanta este ca, din moment ce timpul s-a comprimat intr-un program zilnic mai mult sau mai putin asemanator unde o activitate poate descrie mai multe zile sau poate chiar saptamani, evenimentele regretabile din acea perioada sunt pierdute, complet mascate de plictisitoarea rutina pe care mintea nu o retine...